Relațiile la distanță

O pierdere de timp uneori. O relație imaginară în care romantismul se consumă pe facebook. Înlocuim gesturile emoționante cu emoticoane și stickere. Ne iubim cu reacții la fotografiile de profil. Ne trimitem melodii de pe youtube în loc să le fredonăm îmbrățișați. Iubim fantasme, iubim idealul la care visăm, iubim ce ne spune celălat că e. Iubim ce poate că nu există.

Citește în continuare „Relațiile la distanță”

Imaturitate 

-Ești ca o adolescentă aurită… Acum l-ai alungat din nou ca să ce? Să-ți petreci timpul plângând după „jumătatea” pierdută?

-Am crezut că așa mai bine. 

-Auzi, fă-ți un bine și nu mai crede atât de multe. Faci doar tâmpenii.

-Eu am o relație cu altcineva. Nu pot să continui această farsă și să schimb corpurile pe care le îmbrățișez după cum am chef.

-Și ai realizat asta după ce ai împărțit în stânga și dreapta cu speranțe false și după ce ai înșelat de câteva ori, cel puțin cu gândul. Matur, Maia, matur!

-Trist e că după toată acestă tevatură, tot nu știu la care țin mai mult.

-Vrei un răspuns sincer? Nu ții la nimeni. Poate doar la orgoliu tău gadilat de dovezile de iubire date de doi bărbați în același timp. Seara îi visai duelându-se cu săbii pentru tine, nu?

-Nu fi absurd. Nu e chiar așa…

-Ba da. Nu minți.  

-Și acum ce ar trebui să fac?

-Să te maturizezi, să afli ce vrei de la viață. Să înțelegi că acțiunile tale au consecințe. Cer prea mult de la tine?

-Nu…

-Până în prezent așa se pare. Hai, să bem ceva.

sursă imagine

Joc la loto

Să mă îndrăgostesc de tine a fost ca și cum aș fi jucat la loto

Prima dată am pus toate numerele greșite

S-a lăsat cu dezamăgiri și cu necredință 

A doua oară am ales numerele câștigătoare 

Dar am pierdut biletul

Credeam că e sfârșitul vieții. 

Nu știam că de fapt se sfârșește doar o perioadă 

Una de iluzii deșarte și credințe nefondate. 

sursă imagine 

Adam și Eva 

Cred că Dumnezeu a pus ceva din tine în mine 

Și din acest motiv ne simțim incompleți unul fără celălalt. 

De aceea ne vibrează trupurile când ne reîntâlnim 

Și avem în noi atâta fantezie, fără ca măcar sa ne iubim. 

De altfel, noi avem o datorie 

Față de cer și față de noi

Să ne părăsim paradisul pentru o fantezie 

Și să gustăm din fructul păcatului amândoi. 

Mai știi? 

Eu nu mai sunt eu
M-am metamorfozat. 

Nici tu nu-mi mai ești 

Te-ai exteriorizat. 

Dar plecând ai uitat? 

Că ne-am promis multe 

În nopțile de altadat

Când lumea părea a noastră 

Dar noi nu eram a ei 

Când ne bătea dragostea în fereastră. 

Dar noi la ușă căutam chei. 

Mai știi când îți ofeream un suflet? 

Al tău era rătăcit… 

Mai știi când făceam drame? 

Era fiindcă voiam atenție… 

Mai știi când îți reproșam lipsa de timp? 

Era fiindcă voiam o îmbrățișare… 

Mai știi când ți-am promis că o să fiu aici mereu? 

Ei bine, te-am mințit. 

Teamă

​Te-aș primi în sufletul meu 

Dar prea l-au rănit alții înaintea ta

Și mă tem că văzând rănile din el

Vei crede că e normal așa. 

Ori poate vei încerca să-l repari 

Dar mi-e frică să nu obosești 

Și după să-l lași precum o casă pustie

Ce-și plânge în neștire 

Vremurile în care oaspeții nu se temeau de ea

Și nici ea de oaspeți.