Teamă

​Te-aș primi în sufletul meu 

Dar prea l-au rănit alții înaintea ta

Și mă tem că văzând rănile din el

Vei crede că e normal așa. 

Ori poate vei încerca să-l repari 

Dar mi-e frică să nu obosești 

Și după să-l lași precum o casă pustie

Ce-și plânge în neștire 

Vremurile în care oaspeții nu se temeau de ea

Și nici ea de oaspeți. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s