Mi-e viata o lipsa.

Si-un dor.

Miros a nesabuinta

Ma pierd in decor.

Scriu fara sens

Dar cu scop.

Nu ma doare ca nu esti aici. Dar nici nu simt ceva uman. Parca as fi goala, fac lucruri fara sens, ma uit pe geam de parca privirea in gol mi-ar aduce liniste. Toate actiunile sunt mecanice.

Uneori simt un sentiment de tristete. Nu pentru ca ti-as fi daruit ceva ce nu ai meritat. Ci pentru cum s-a terminat totul. Pentru ca nu mai pot sa spun despre tine ca esti un om bun. Pentru ca ai ales sa ma dezamagesti in loc de a imi accepta decizia in tacere.

Asta a fost. Mai multa iluzie decat realitate. Poate e timpul pentru ceva mai bun. Sau poate doar ar trebui sa invat sa trec peste tine. Cu toate acestea, mi-a parut bine.

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s